Calea ferată de pe Valea Nirajului
Scurt istoric
Trecutul
Ideea construirii unei linii feroviare cu ecartament îngust care va străbate Valea Nirajului și Câmpia Transilvaniei s-a născut la finele secolului al 19-lea. Deși în 1904 autoritățile din Comitatul Mureș-Turda din Austro-Ungaria au venit în susținerea acestei inițiative, lucrările de construcție au început abia în 1912. În acest au demarat lucrările și pe Valea Nirajului, șinele liniei feroviare fiind așezate pe terenul aluvial al Nirajului.
Inundațiile din 1913 au vătămat rambleul și șinele deja așezate.
Lucrările au fost reluate la începutul anului 1914, izbucnirea războiului însă a provocat din nou întârzieri majore în finalizarea lucrărilor.
Începând din 1 februarie 1915 tronsonul Târgu-Mureș – Dămieni a fost deschis circulației, iar în data de 23 octombrie se deschide întreaga porțiune, linia legând astfel Târgu-Mureșul cu Praid.
La finalizarea lucrărilor, lungimea totală a liniei feroviare cu ecartament îngust din Comitatul Mureș-Turda ajunge la 186 de kilometri, din care 83 de kilometri tronsonul Târgu-Mureș – Miercurea Nirajului – Praid, 77 de kilometri tronsonul Târgu-Mureș – Viile Tecii respectiv 26 de kilometri tronsonul Band – Zau de Câmpie.
ACCELERATUL DE PRAID
Satul meu se ascunde cu atâta modestie în umbra muntelui Bekecs, încât chiar și ”acceleratul de Praid” trece pe lângă acesta cu vioiciune și plin de trufie, ignorând complet casa cu numărul 190, scoțând cu insolență o fluierătură ajunsă în halta Dămieni: ”Mai cu vlagă, oameni buni din Dămieni, că vă las aici!” Însă aceștia stau cu zâmbetul pe buze, căci știu prea bine: după masă, când face drumul înapoi spre oraș, mocănița îngâmfată, abia târându-se pe lângă sat, altfel se comportă. Gâfâie, suflă din greu și tușește: ”AJUTOR, AJUTOR!”. Iar când autobuzul de Sovata îl depășește, copleșit de rușine, scoate un răget atât de amarnic, încât toate vacile satului fac criză nervoasă.
Sándor Széllyes: Nucul. Fragment.
Calea ferată și mocănița au ajuns repede să facă parte din cotidian pe aceste meleaguri, localnicii atașându-se repede de acestea. Nu e de mirare. Având în vedere nivelul de dezvoltare a infrastructurii, existența unei linii feroviare înguste pentru o călătorie până în orașul Târgu-Mureș chiar că reprezenta o oportunitate nemaipomenită. Timp de mai multe decenii, traficul de călători și de marfă înflorea. Locuitorii satelor de pe Valea Nirajului, producătorii de legume din așa zisă Țară a Morcovului – satele de pe cursul inferior al Nirajului – au luat trenul zilnic pentru a se deplasa în oraș, la târgul de produse alimentare, iar în cealaltă direcție, turiștii se suiau în vagoane pentru a călători la Sovata. Localnicii mai povestesc că Mocănița le servea ca stație meteo: schimbările de direcție ale vântului influențau sunetul fluierăturii locomotivei, iar din aceste ”modulații sonore” ale șuierăturii Mocăniței localnicii preziceau schimbările vremii, sosirea ploii sau a ninsorii.
Fiind oarecum leneșă, având o viteza medie de 20-25 km/h și o viteză maximă de 35-40 foarte repede, Mocănița a fost poreclită Expresul de pe Valea Nirajului, sau Râșnița de cafea. Cu dezvoltarea infrastructurii rutiere și sporirea numărului de curse de autobuze și mai apoi apariția în număr tot mai mare a autoturismelor particulare, încetul cu încetul calea ferată își pierdea din importanță. Potrivit localnicilor această decădere a început prin anii 1970, atât frecvența curselor cât și numărul de călători au scăzut treptat.
Sfârșitul a venit în 1997. La 1 aprilie CFR a oprit mai întâi circulația garniturilor de tren pe tronsoanele de pe Câmpia Transilvaniei, urmând ca în data de 14 aprilie să oprească circulația trenurilor și pe tronsonul Târgu-Mureș – Miercurea Niraj.
Prezentul
Diorama Văii Nirajului este creația echipei a Maketo Atelier.
Peisaj realistic a regiunii de la Târgu-Mureș până la Praid. Dioramă de 10 m2 compusă din 7 module, viaducturi și poduri feroviare, Salina Praid, iluminat stradal funțional, coș fumegând de fabrică, 81 de clădiri, peste 35 de scene. Echipă de 18-24 persoane, 6000 de ore de muncă.
Pe porțiunea de cale ferată îngustă de pe Valea Nirajului, începând din anul 2011, în sezonul estival, a început să circule o garnitură de tren turistic (Mocănița din Sovata). Pe tronsonul de 14 kilometri, reabilitat de către o societate privată, între stațiunea Sovata și Câmpu Cetății (Comuna Eremitu) circulă un tren tras de o locomotivă pe aburi fabricată în Polonia în anul 1949. Poftiți în vagoane!
Salvarea porțiunii de cale ferată îngustă de pe Câmpia Transilvaniei a fost asumată de către Asociația Mocănița Transilvaniei.